Sef vs Lider. Care e atitudinea care te face un bun conducator?

Se spune ca un lider poate fi sef, insa nu fiecare sef poate fi si lider. Chiar daca la prima vedere nu este nici o diferenta intre cei doi termeni, totusi exista unele aspecte care fac diferenta intre un sef si un lider adevarat. Printre cele mai simtitoare aspecte se afla atitudinea pe care acestia o afiseaza in echipa. Din acest motiv, indiferent de cat de inalta este pozitia pe care o ocupa, sefii au mai multe sanse sa aiba un esec, in timp ce liderii isi pot construi cariere de succes si pot avea rezultate extraordinare.
Problema este ca cei mai multi dintre cei care viseaza sa ocupe pozitii mai inalte in cariera, se gandesc mai mult la sefie decat la leadership. O posibila explicatie la aceasta tendinta  este aceea ca cea de-a doua pozitie cere mai multa responsabilitate fata de echipa, in timp ce atitudinea de sef ofera mai multa autoritate.
Astfel, daca un sef este concentrat doar pe rezultate, un lider se simte responsabil pentru felul in care se ajunge la aceste rezultate, dar si pentru echipa cu care lucreaza pentru a le obtine.
In fapt, liderii sunt persoane care inspiră, ghidează şi conduc un grup pe oameni, pe un drum, spre un tel comun. Acest gen de persoane, noi ii admiram si incercam sa invatam cat mai multe de la ei. Suntem motivati de a lucra si de a depune toate eforturile pentru prosperitatea echipei. In momentul in care simtim ca suntem ascultati si se tine cont de parerile noastre, atunci apare si singuranta ca suntem apreciati. Iar asta, credeti-ma, foarte mult conteaza!
In schimb, seful este cel care se afla mereu deasupra, mereu mai sus, mereu in fata si care are puterea sa-i comande pe ceilalti in scopul ghidarii lor catre un anumit obiectiv. Seful este convins ca in orice imprejurare este mai bun decat tine si ca indiferent de circumstante, are mereu dreptate. Daca din intamplare, opinia ta difera de a lui, intotdeauna, esti tu cel care greseste. Seful este cel care pretinde sa te supui autoritatii sale, sa-i indeplinesti ordinele, oricare ar fi acestea. Este o persoana care nu admite dialogul nici cand actiunile tale se dovedesc a fi superioare celor ordonate de el. Iar tu, in fata lui, trebuie doar sa taci si sa asculti. Si daca rezultatele nu sunt pe masura asteptarilor, vina este numai si numai a ta si niciodata a sefului. 
Comparand sefii cu liderii, cei din urma castiga respectul echipei cu care lucreaza prin exemplul personal pe care il ofera, in timp ce sefii cer respectul celorlalti prin autoritatea pe care o impun.  In timp ce liderii sunt preocupati de nivelul de multumire al angajatilor la locul de munca si incearca sa le ofere un mediu confortabil in care sa munceasca si sa obtina cele mai bune rezultate, sefii sunt preocupati doar de indeplinirea tintelor si de productivitate, restul, pur si simplu nu conteaza. 
Din pacate, in lumea de astazi, caracterizata prin viteza, targeturi, competitivitate si bani, cei care conduc afaceri au incetat de multe ori sa mai fie lideri si au devenit persoane preocupate de castiguri, care dau ordine si care se asteapta la supunere din partea subalternilor. In asa tempou, angajatii devin iritati si vin la birou fara nici un gram de dorinta, fiind motivati doar de salariul pe care il primesc la sfarsitul lunii. Asta in cel mai bun caz! Altii nici de salariu bun nu au parte si sunt singuri prinsi in capcana proprie si in frica de a schimba ceva. Situatie destul de trista si destul de des intalnita. 
In concluzie, o astfel de atitudine din partea celui care se afla in fruntea echipei, poate duce, de cele mai multe ori, la un esec total al afacerii, pe masura ce sefii se concentreaza mai mult pe lista de taskuri si pe indeplinirea ei in orice conditii. 
Daca, in schimb, companiile angajeaza si cresc lideri, care preiau pozitia de conducere si trag echipa dupa ei prin puterea exemplului, atmosfera la locul de munca va fi mult mai sanatoasa, iar rezultatele vor fi pe masura.